Reminiscence - Satoshi Takebe

Da mama mi-a spus să nu mă deschid Să dorm, să mănânc și să m-opresc la timp Să nu fiu prea bun Să nu spun ce simt Să nu mă consum dacă nu-s prețuit Da mama mi-a spus, acasă venind Să fiu bucuros dac-adorm obosit Picioarele să mi le țin pe pământ Și să nu arăt nimănui dacă plâng Bună ziua, mamă La mulți ani! Anul acesta încerc să ajung Știi cum, dacă pot, mai fac un ban Eu sunt bine, colo-colo... fug Nasul? Nu, nu-i înfundat Am căciula pe cap, tot ok, am mâncat Stai liniștită, eu nu-s supărat Pe la cât m-am culcat? Pe la 3, pe la 4 - am uitat! Gata, nu-i treaba ta Iaca, ne-am despărțit Nu am timp eu pentru-așa ceva Fată de treabă... Înseamnă că eu îs un prost! Păi cum să nu spun așa? Da, l-am împrumutat Da, încă nu mi-a dat Gata, eu n-am uitat Cred că am cui semăna! Iartă-mă Eu te-am sunat fiindcă azi este ziua ta Da mama mi-a spus să nu mă deschid Să dorm, să mănânc și să m-opresc la timp Să nu fiu prea bun Să nu spun ce simt Să nu mă consum dacă nu-s prețuit Da mama mi-a spus, acasă venind Să fiu bucuros dac-adorm obosit Picioarele să mi le țin pe pământ Și să nu arăt nimănui dacă plâng Mamă! Tu nu poți s-adormi dacă nu te-am sunat c-am ajuns Mânuțele tale crăpate îmi spun Că n-am ajutat de-ajuns Mamă! Doar tu știi din care puțin ne puteai îmbrăca Să nu râdă lumea Tu poate plângeai Dar cine te întreba? Iartă-mă, mamă, că nu dorm și pentru tine Și că nu te sun când mi-e bine Iartă-mă, timpul în doi e din ce rămâne Și-atunci vorbim iar despre mine Iartă-mă că nu pot spune nu C-auzi doar scuze tu Și că din nou m-au rănit Iarăși le-am arătat sufletul Iarăși am dat totul Și am rămas cu nimic Da mama mi-a spus să nu mă deschid Să dorm, să mănânc și să m-opresc la timp Să nu fiu prea bun Să nu spun ce simt Să nu mă consum dacă nu-s prețuit Da mama mi-a spus, acasă venind Să fiu bucuros dac-adorm obosit Picioarele să mi le țin pe pământ Și să nu arăt nimănui dacă plâng Da mama mi-a spus să nu mă deschid Să dorm, să mănânc și să m-opresc la timp Să nu fiu prea bun Să nu spun ce simt Să nu mă consum dacă nu-s prețuit Da mama mi-a spus, acasă venind Să fiu bucuros dac-adorm obosit Picioarele să mi le țin pe pământ Și să nu arăt nimănui dacă plâng

Simt cum toate păcatele mă cuprind O da, o da Stele noaptea pe cer nu se mai aprind O da, o da Și toate-s a' mele și toate le fac doar eu O da, o da La tâmple mă taie și inima-mi bate greu O da, o da Foaie verde, foaie lată Dă-mi o șansă înc-o dată Foaie verde, foaie lată Ori mă lasă, ori mă-mbată tu Mă-mbată tu Și mă rog, recunosc Am tăcut ca un prost În loc să rup Știu să tac pe de rost Să mă fac că n-a fost Să iert, să uit Și poate nu-i atât de rău! Nu, nu! Îi mult mai rău de-atât! Un singur nod în drumul meu Și-i drept la mine-n gât! Foaie verde, foaie lată Dă-mi o șansă înc-o dată Foaie verde, foaie lată Ori mă lasă, ori mă-mbată Foaie verde, foaie lată Dă-mi o șansă înc-o dată Foaie verde, foaie lată Ori mă lasă, ori mă-mbată tu Ori mă-mbată tu Îmbată tu

Căștile mele Îmi spun doar ce vreau să aud Și nu așteptă complimente sau cumva să le răspund Căștile mele Au diplomă de psiholog Și mă faceau să merg atunci când lumea mea se-oprea pe loc Căștile mele Erau și când ne-am cunoscut Și când cu lacrimile-n ochi l-aeroport te-am petrecut Căștile mele Mă ajutau să uit de veștile rele Și mă făceau să fiu ca-n peșteră-n ele Numai cu căștile mele Puteam să uit că vara-n care ne iubeam e în trecut Și-acum te văd din nou în găștile rele Fără umbrele Noi împărțeam un cer și un refren care suna perfect numai din căștile mele Ochii la stele Te caut undeva acolo și aș vrea să fii tu tristă ca muzica din căștile mele Dau jos măștile grele Eu nu mai cred în oameni Doar în cei ce-mi cântă în căștile mele Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos Eu vreau acas-așa că dați-mi-le-acum Primăverile și toamnele mi-au spus Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos Eu vreau acas-așa că dați-mi-le-acum Primăverile și toamnele mi-au spus Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum Se supără când trec la boxe, căci le pare că sunt bine și nu le vreau lângă mine Căștile mele Mă știu și slab și prost și motivat Flămând, grăbit, îndrăgostit și deprimat Probabil sunt femei, fiindcă ne-am apropiat Mai mult atunci când mama a plecat peste hotare și-am rămas Doar eu cu poezia, sărăcia, visurile și cu Linkin Park În căștile mele Mă apărau de vânt și de prostii ce răsunau atât de des în jur din gurile rele Micuțele ele Se încâlceau la fel des ca gândurile și emoțiile mele Fiindcă-n buzunare nu era nimic Doar chei și numai căștile mele Știau cât timp îmi ia să vin pe jos până la ea Și-apoi deodată înapoi Căci tatăl ei nu o lăsa să meargă cu-n băiat care avea doar căștile mele Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos Eu vreau acas-așa că dați-mi-le-acum Primăverile și toamnele mi-au spus Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos Eu vreau acas-așa că dați-mi-le-acum Primăverile și toamnele mi-au spus Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos Eu vreau acas-așa că dați-mi-le-acum Primăverile și toamnele mi-au spus Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum Dați-mi căștile, eu vreau să zbor în cosmos Eu vreau acas-așa că dați-mi-le-acum Primăverile și toamnele mi-au spus Că mă așteaptă să mai rătăcim pe drum